Franța (septembrie 2018) – ziua 7: Beaumes-de-Venise – Avignon – Arles

Ziua VII – Sâmbătă, 8 Septembrie: Beaumes-de-Venise – Monteux – Avignon – Beaucaire – Arles, 85km cu 218m dif. de nivel

După 3 nopți de stat în același loc, am mai multe lucruri împrăștiate prin cort decât în genți. Pauza asta de la instalatul și strânsul cortului îmi prinde bine că mă săturasem repede mai ales de împachetat. Campingul a fost foarte frumos, iar întreaga ședere a costat doar 21 euro. După ce termin de aranjat toate lucrurile, pornesc ca de obicei în jur de ora 10. Deoarece am modificat puțin traseul cu urcarea pe Mont Ventoux, ceea ce aveam desenat pe GPS nu începea din locul unde mă aflam eu așa că am pus Google Maps să mă ducă în Monteux. Nu am pedalat decât 13km, dar în Monteux opresc pe strada principală la o boulangerie și mănânc o bucată de pizza.

Strada principală din Monteux

Pe trotuar

Traseul ce îl am pe Garmin începe chiar de pe strada asta, iar după scurta pauză de alimentare pornesc spre Avignon. După câteva zeci de metri zbârnăie Garminul să fac mă întorc în direcția din care am venit. Opresc navigația și încarc traseul din nou, dar face la fel. Îl ascult și mă întorc, merg câțiva metri și urlă iar la mine să fac un U-turn. E clar că-i rătăcit complet așa că-l bag pe Gogu Hărți la înaintare cu direcția Avignon. Mă ghidează Gogu de parcă suntem la el în spatele casei până când ajung în boscheți. Mă întorc până în primul sens giratoriu, Gogu tot pe acolo zicea să o iau. Între timp se trezește la viață Garminul care îmi arată să o iau pe o șosea de mare viteză pe care n-am voie cu bicicleta. După ce pierd mai bine de o oră învârtindu-mă aiurea, ascult de Garmin și comit infracțiunea.

Merg 900m și apare prima ieșire. După traseul de pe GPS nu-mi dau seama dacă ar trebui să continui pe aici sau să ies. Mă uit de câteva ori în spate la trafic și îmi dau seama că sunt șanse mici să trec de ieșire fără să mă calce mașinile care ieșeau în viteză așa că părăsesc și eu drumul acesta. Se pare că am făcut alegerea bună și continui pe un drum departamental liniștit ce mă duce în următoarea localitate, Vedène. Ca în orice localitate și aici există cel puțin un vestigiu istoric foarte bine păstrat.

Biserica Saint-Thomas (XVIII)

Următoarea localitate importantă e Avignon, capitala departamentului Vaucluse. Deși orașul este foarte aglomerat nu am deloc probleme cu traficul. La joncțiunea cu o arteră aglomerată ce venea din dreapta mea mă gândesc cum trec eu pe prima bandă să mă deplasez mai departe pe lângă bordură. Mă uit prima dată în dreapta să văd cum e traficul, iar când mă uit a doua oară deja o mașină se oprise să mă pot băga eu. Asta fără să apuc să semnalizez intenția și fără ca șoferul să aibe cedează trecerea. Uimit de faptul că la mașinile francezilor se apasă mai ușor frâna decât claxonul, trec prin centrul istoric. Aici sunt mai multe monumente incluse în lista patrimoniului UNESCO și întreg centrul este înconjurat de un zid de 4.3km în interiorul căruia se află și Palatul Papilor, cea mai mare și cea mai importantă clădire gotică medievală din Europa.

Intrarea în Universitatea Avignon

Zidul ce înconjoară centrul orașului

Un braț al fluviului Ron

Altă parte din zid

Pont d’Avignon

Văzut din alt unghi

În total 4.3km de ziduri

Și aici a fost aglomerat când am trecut, dar n-am avut probleme

Pont d’Avignon văzut de pe Pont Édouard Daladier

Din Avignon reintru pe ViaRhona și după rătăcirea tehnologică de mai devereme mă bucură apariția marcajelor, cu toate că pista mă plictisește destul de repede și e foarte cald.

Mă bucur să văd indicatorul

Pista neasfaltată, dar rulez bine cu 25km/h

După o vreme GPS-ul mă scoate de pe pistă pentru a merge spre Arles. Deșia pista de biciclete duce tot acolo, mă decid să o iau pe șosea după ce văd indicatorul ViaRhôna cu Itinéraire provisoire 20km. În plus e și mai scurt pe șosea.

Depășesc turistul din poza de mai sus, care se deplasează pe jos și trage un cărucior după el, iar apoi ajung în Tarascon.

Collégiale Royale Sainte Marthe

Castelul din Tarascon văzut de pe podul ce traversează Ronul

Podul e lung și mai opresc o dată pentru poză

Imediat după ce traversez Ronul ajung în Beaucaire și sunt surprins când văd portul de la intrare în oraș. Aici opresc la un supermarket și fac cumpărăturile, apoi stau pe o bancă la umbră câtă vreme mănânc niște fructe și beau un Cola.

Intrarea în Beaucaire

Vedere de pe un pod pietonal

Pauză

Până în Arles mai am aproximativ 20 de kilometri pe șosea. La un momentdat am parcurs o distanță măricică printr-un roi de musculițe. Erau atât de multe încât îmi acopeream gura și nasul cu mâna și tot mâncam câte una. Drumul D15 trece pe un pod pe care e voie să intre maxim 3 mașini deodată.

În Arles se pregătește centrul orașului pentru ceva serbare câmpenească, pe bulevard instalându-se garduri mari de metal. Opresc la Camping City pentru a înnopta. La cei 18e plătiți a fost cel mai scump camping din toată tura. Din păcate a fost și cel mai prost: apa rece la dușuri, iar locurile de cort n-aveau pic de verdeață. Am umplut de praf și de nisip toate lucrurile.

Va urma.