Franța (septembrie 2018) – ziua 15: pauză în Sospel

Ziua XV – Duminică, 16 Septembrie: Sospel

Mă trezesc fără nicio grabă, pierd vremea pe telefon, iar apoi mă îmbrac și urc pe bicicletă. Cobor 4km până în Sospel. Încă cu mult înainte de a ajunge în localitate se pot vedea proprietăți răsfirate ici și colo, inclusiv campingul și casa proprietarilor sunt tot înafara localității.

Case înafara localității

Ajung în ”centru” și găsesc un minimarket de unde fac cumpărăturile. Las bicicleta legată în fața magazinului și mă așez la terasa de vis-a-vis. Vreau un croissant cu ciocolată, dar nu mă înțeleg nici cum cu chelnerul așa că mă aleg cu un croissant gol și o cafea, după care mai servesc un panini și Cola. Mai târziu am aflat că ce voiam eu se cheamă ”pain au chocolat”.

Cât timp stau la terasă observ ”agitația” frumoasă de care se bucură localitatea asta micuță. Terasa fiind la baza urcării în Col de Turini, pot observa o mulțime de bicicliști, automobiliști și motocicliști ce purced la cei 24km ai cățărării care m-a răpus ieri. În plus, din localitate s-a dat startul și unei competiții de trail run.

Sătul și energizat, plec de la terasă pe jos, lăsând bicicleta legată tot în fața magazinului. Mă plimb aiurea și îmi place foarte mult orașul cu străduțe înguste, clădiri de piatră, cu vârfurile munților ce se înalță deasupra lui, cu pârâul ce-l traversează și cu agitația turiștilor care vin să parcurgă urcarea în celebrul pas. Dacă ar fi să mă mut din țară, Sospel ar fi cu siguranță pe lista de alegeri posibile.

Pod de piatră peste pârâul ce traversează localitatea

Primăria

Drumul ce străbate localitatea și urcă în Col de Turini

Pârâul și podul de piatră în depărtare

Una dintre străduțele înguste

Biserica romano-catolică Cocathédrale Saint-Michel de Sospel. Cred că se putea intra înăuntru, dar nici nu mi-a trecut prin cap. Se vede că nu-s pasionat de vizitatul clădirilor…

După ce mă plimb suficient, revin la magazin de unde iau o cutie de profiterol și prin semne, îl rog pe vânzător să-mi schimbe 1 bancnotă de 5euro în monede de 1 euro ca să am pentru mașina de spălat din camping.

Cei 4km de urcare până în camping trec mult mai repede decât în urmă cu două zile, când aveam 78km în picioare și toate bagajele pe bicicletă. Mă duc la recepție să-mi recuperez powerbankul lăsat la încărcat și iau și un pahar de detergent pentru rufe. Pun toate rufele la spălat și apoi lenevesc afară pe saltea.

Relaxare de duminică și de sfârșit de aventură

Pe cât de bine am stat pe saltea, pe atât de proastă cred că a fost ideea. Pare că s-a înțepat salteaua căci pe partea aia pierde acum puțin aer. Am curățat eu bine pe jos și am așternut sacii impermeabili, dar aceștia nu ajungeau pe sub toată salteaua…

După o oră de lenevit, cam cât a durat programul mașinii de spălat, am încropit un suport din chingile pe care le aveam și am întins rufele la uscat.

Improvizații

Una din multele alei ale campingului

Prea multe nu mai aveam de făcut, iar dacă tot e zi de odihnă, am băgat salteaua în cort și am moțăit un pic. Înăuntru e cam cald așa că somnul n-a fost foarte rodnic. Mă trezesc și încep să caut tren spre Paris din Menton, lucru pe care-l tot amân de dimineață. Problema este că nu găsesc nici un TER (Transport Eexpress Régional), singurele trenuri pe care pot lua bicicleta nedemontată. Găsesc până în Marseille, dar nu și de acolo spre Paris. Încerc diferite variante de traseu fără succes și mă las păgubaș. O să mă duc în Menton la gară și văd eu acolo ce variante am.

Va urma.