Franța (septembrie 2018) – ziua 17: Menton – Paris cu TGVul

Ziua XVII – Marți, 18 Septembrie: Menton – Paris cu TGVul

Cu gândul la împachetatul bicicletei și urcatul bagajelor în tren, n-am prea avut un somn rodnic așa că la 6 mă trezesc. Trenul pleacă la ora 9:20 și chit că am de parcurs doar 250m până la gară, la ora 8 părăsesc camera, predau cheile și pun bagajele pe bicicletă. Ajuns la gară, mă duc la ghișeu să întreb la ce peron vine TGV-ul căci nu era afișat încă pe ecran, fiind prea devreme.

Pe peron mă uit după panouri cu componența trenurilor, dar nu există. Poziționarea pe peron astfel încât să fiu aproape de vagonul meu a fost unul din gândurile care nu m-au lăsat în pace toată noaptea. Nu voiam să am de alergat pe tot peronul cu bicicleta împachetată și cu bagajele ca să ajung la vagonul în care am bilet.

După ce îmi aleg locul pe peron, dau jos bagajele și încep să pregătesc bicicleta. Învârt roata față în folie și o leg cu scotch, iar apoi începe greul. Să împachetezi toată bicicleta în folie când ai doar două mâine și alea stângi amândouă, nu e tocmai ușor. Vreo 40 de minute cred că a durat operațiunea timp în care peronul s-a aglomerat și am devenit principala atracție. Termin cu pregătirile fix la ora 9:00 când vine trenul la peron. Verific încă o dată pe bilet în ce vagon trebuie să urc și ca printr-o minune constat că trenul a oprit cu ușa vagonului în care aveam bilet exact în dreptul meu! Mai bine de atât nici nu se putea.

Îmi pun coburile și celelalte bagaje în raftul destinat lor și constat că nu e nici o șansă să încapă și bicicleta acolo. Găsesc un controlor pe peron care evident că nu vorbea engleză și îi arăt din gesturi că am ceva mare și-i fac semn să mă urmeze. După ce se minunează un pic îmi spune să duc bicicleta la etaj și să o las pe culoar.

Fiind prima stație, trenul era cam gol, dar în curând s-a aglomerat mai mult decât mă așteptam și sigur a încurcat călătorii, ceea ce nu mă încântă deloc, dar asta e… Poate dacă aș fi dat și roata spate jos și portbagajul ar fi încăput pe un raft de ăla.

M-am așezat la locul meu și primul lucru, evident, m-am conectat la WiFi folosind numărul biletului. Internetul e raționalizat, un lucru care ar trebui să fie ilegal în vremurile noastre! Totuși, am rămas fără access doar pentru perioade scurte de 5-10 minute.

Din aplicația celor de la SNCF poți afla tot felul de lucruri, principala ”atracție” fiind harta care arată traseul și viteza curentă. Deocamdată facem încălzirea într-un ritm lejer de doar 100-130km/h.

Dacă ridic ochii din telefon pot să văd pe geam încă o dată peisajele oferite de Coasta de Azur. Am pedalat 6 zile de-a lungul Mediteranei, iar comparat cu asta, ”admiratul” peisajului din goana trenului e egal cu zero.

Revenind cu ochii în telefon, din aplicația SNCF pot afla că trenul are 5 minute întârziere (în Monaco urcase poliția și aveau treabă cu un individ) — întârzierea a fost recuperată pe parcurs, pot vedea cât internet mai am din rația alocată, se poate comanda mâncare de la restaurant și există chiar și un chat cu călătorii din tren unde nu scrie nimeni nimic.

După ce lăsăm în urmă munții de pe Coasta de Azur, de la Lyon până la Paris ne deplasăm cu viteza de croazieră pentru care e renumit TGV-ul.

Ajung la Paris fără întârziere după 6h25minute, timp în care am parcurs 990km. Pe peron despachetez bicicleta și montez roata față, dar nu mai am chef să mă chinui iar cu frâna față așa că face gălăgie mare.

Părăsesc gara cu mai multă ușurință decât în prima zi când am debarcat în Lyon și mă îndrept spre adresa aleasă pe GPS. Dacă înainte să încep aventura și să ajung în Franța mă tot gândeam cum pedalez eu prin traficul din Paris, acum n-am avut nici o emoție. Din cei 8km pedalați de la gară până la destinație, aproximativ 85% au fost pe pistă de biciclete sau pe culoarul unic pentru autobuze, unde e și locul bicicliștilor. Singurul ”claxon” primit a fost pe o porțiune îngustă de pistă unde o doamnă a strigat la mine să mă dau la o parte ca să mă poată depăși, iar apoi și-a cerut scuze că a strigat, dar n-are claxon.

Și iată-mă ajuns cu bine la destinație. 

Până duminica următoarea am pierdut vremea pe la mătușile din Paris. Într-una din zile am dat o fugă singur la Versailles și alte locuri aglomerate, plimbarea fiind un semi-eșec din punct de vedere fotografic.

Sfârșit.

Informații

Durata: 17 zile
Data: 02-18 septembrie 2018
Locație: Franța, RhôneAlpes & Provence-Alpes-Côte-d’Azur
Total km: 1084 km
Diferență de nivel: 9527m

Costuri

Transport:

• Baia Mare – Paris (bicicleta doar): autocar – 30 €
• Paris – Lyon: tren TER – 49.20 €
• Menton – Paris: tren TGV – 108 €
• Paris – Baia Mare: microbuz – 100 €

Cazare:

• Camping: 15 nopți – 166.22 €
• Hotel: 1 noapte – 52 €

Mâncare, băutură și alte mărunțișuri: 335 €

Total: 840.42 €