Franța (septembrie 2018) – ziua 1: Paris | Lyon – Condrieu

După ce mult prea multă vreme am tot citit poveștile altora din turele de cicloturism, a venit rândul să scriu propria poveste. Franța parcă a fost o alegere naturală, fiind o țară frumoasă și bike-friendly. În plus am avut transport din Baia Mare fără bătăi de cap și am avut și la cine merge acolo.

Ziua I – Duminică, 2 Septembrie: Paris | Lyon – Condrieu pe ViaRhôna, 68.37km cu 241m dif. de nivel

5:30 a.m. sună alarma după ce nu m-au lăsat să dorm foarte bine cele 1 milion de gânduri ce-mi treceau prin cap. La 7:36 trebuie să iau trenul din gara Paris Bercy cu destinația Lyon Part Dieu așa că mă echipez în grabă și cobor bicicleta și bagajele în fața blocului. Aici mă chinui cu fixatul bagajelor pe bicicletă datorită improvizației cu rucsacul deasupra port-bagajului pe care până la urmă îl iau în spate că nu mai e timp de pierdut. Pornesc pe Garmin track-ul GPS până la gară, îmi iau rămas bun de la mătușa și unchiul ce m-au găzduit și pornesc în direcția greșită, evident. În sfârșit văd pe GPS încotro mă duc și mă întorc, dar la primul giratoriu încerc toate ieșirile până dau de cea bună. ”Southeast on Cycleway” nu e tocmai o indicație ajutătoare când n-ai pe ecran busolă și nici nu vezi marcaje cu pista de bicicletă pe șosea. Măcar traficul este aproape inexistent la ora asta și după câteva mici rătăciri intru pe Champs-Élysées unde opresc neaparat să fac o poză cu Arcul de Triumf.

Nu prea mi se vede stopul pe spate, dar mă bazez pe reflectorizantele de la Ortlieb care sunt foarte vizibile.
Pornesc mai departe, iar apoi opresc pe Pont de la Concorde să pozez Sena și Turnul Eifel, iar apoi trag repede o poză și cu Place de la Concorde.

Îmi dau seama că stau destul de prost cu timpul așa că încep să mă grăbesc și nu mai opresc la poze, dar freacă ceva la roată și trebuie să mă opresc. Văd că sacul nu stă prea bine pe portbagaj și alunecă, îl rearanjez și pornesc grăbit mai departe. După ce mă mai chinui un pic cu orientarea pe Garmin ajung la Gare de Lyon, dar eu nu acolo aveam treabă așa că pornesc Google Maps pe telefon, ceea ce ar fi trebui să fac de la început. Sunt pe drumul cel bun, dar timpul e extrem de limitat. Mă învârt o tură pe lângă Gare de Lyon până o iau în direcția bună și mă apropii la 600m de Gare Bercy când iau un viraj într-o intersecție și bang: 1300m. Aici m-am învârtit de am înnebunit, de parcă eram în căutarea acului în carul cu fân. Google Maps îmi arăta când 400m până la gară când +1km, în funcție de intersecția pe care o ratam. Într-un final am ajuns la intrarea în gară la ora 7:38, adio tren. Mi-a trebuit 1h:23min să fac cei 18km până la gară.
Mă duc la casa de bilete: TGV nu pot lua, ceea ce știam deja, iar următorul TER e la ora 9:20 și trebuie să iau alt bilet, 65 euro. Întreb de Intercity de la ora 8:00, dar se pot cumpăra bilete doar online, ceea ce încercasem cu o zi înainte și nu am reușit din cauză că era full vagonul de biciclete. Până iau eu portmoneul din geantă, doamna de la bilete se răzgândește și îmi spune că dacă vreau să iau TER-ul de la ora 9:20 pot să merg cu biletul ce îl am, deși scria clar pe bilet că nu se poate schimba. Am vreme destulă să mă plictisesc, să mănânc, să mă duc să studiez un vagon de biciclete să văd cum e urcarea în el, iar la ora 9:00 mă duc să văd la ce peron vine trenul meu. După ce întreb de 2 ori dacă ăla e trenul spre Lyon, dau jos bagajele de pe bicicletă și urc bicicleta în tren, apoi bagajele. Ocup grațios toate 3 locurile de bicicletă de pe o parte a vagonului, las bagajele jos și le leg de bicicletă pe post de contragreutate, să nu se răstoarne bicicleta dacă se zgâlțâie trenul.

Lyon – Condrieu pe ViaRhôna

După 5h:23min ajung în Lyon, încarc bicicleta cu bagajele pe peron și ies din gară după ce zgâlțâi foarte bine toate bagajele pe niște scări ce mi-au ieșit în cale.
La ora 15:12 m-am urcat iar pe bicicletă, mult prea târziu pentru cei 70km planificați, așa că planul a devenit ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. Ca norocul, prin Lyon m-am descurcat mai bine cu orientarea astfel că am ajuns repede pe malul fluviului Ron.

Vreme bună de plimbat pe malul râului

Clădirea ciudată este Musée des Confluences

Pista de biciclete este exact pe malul Ronului și e plină de oameni pe bicicletă, alergători sau plimbăreți.
Traversez Ronul și continui pe pista de biciclete care e destul de îngustă în zona asta și despărțită de trotuar printr-o bordură care îmi dă emoții când din față vine câte o bicicletă. La un momentdat apare din față un recumbent (bicicletă orizontală) care așteaptă după mine la intrarea pe pistă căci nu era cale să încăpem amândoi.

Nu pierd vremea deloc prin Lyon și o iau spre Vienne. Deși am dat de indicatoarele ViaRhona, într-o intersecție am pierdut pista și am luat-o pe altundeva, dar tot în direcția bună, urmând să reintru pe pista de biciclete câțiva km mai încolo.

Pista apare și dispare, nu are continuitate, dar chiar și în zonele fără pistă nu e nici un stres cu șoferii chit că pe site-ul traseului e recomandat să iei trenul pentru a evita porțiunea aglomerată de la ieșirea din Lyon.
Mai traversez încă o dată fluviul Ron ca apoi să am o surpriză neplăcută.

După pod traseul face dreapta prin spatele zonei industriale și merge exact pe malul Ronului, doar că nu este asfaltat și e un dezastru total. Sunt unele zone nisipoase și bolovănoase astfel încât mă dau jos de pe bicicletă de câteva ori atât la deal cât și la vale.

Așa s-a năruit și planul meu ”să pedalez cât mai mult din cei 70km”. După ce dau de asfalt de câteva ori, marcajul mă duce iar la o urcare abruptă pe malul Ronului unde trebuie să descalec și să împing din greu la bicicletă. După asta mă jur că nu mai urmez marcajul cu ”itinéraire provisoire” dacă îmi mai iese în cale.

După ce m-am chinuit să urc pe dig am zis să fac și o poză

O prostie de traseu, pur și simplu

Trec scurt prin departamentul Isère apoi revin în departamentul Rhône traversând fluviul pe un pod unde trebuie stat la semafor ca să poți traversa, de altfel fiind destul de des întâlnite astfel de poduri de-a lungul Ronului.

Aștept și eu la semafor

Semne bune drumul are

Din Loire-sûr-Rhône urmează o porțiune de pistă asfaltată pe malul fluviului, dreaptă cât vezi cu ochii, dar de care mă bucur fiind că înaintez repede.  Aici oamenii se plimbă, fac sport, stau la plajă și destul de mulți fac chiar și grătare. Mă opresc la umbră lângă o terasă și încep să caut camping deoarece e aproape ora 6 seara deja. Găsesc un camping la 10km exact pe traseu și pornesc mai departe după ce fac o poză.Depășesc un cuplu de cicloturiști și apoi opresc să fotografiez ruinele castelului medieval din Vienne.

Îi ajung iar din urmă pe cei doi și schimbăm câteva vorbe. Astfel aflu că sunt francezi, merg și ei pe ViaRhôna până la Mediterană, dar au luat trenul ca să treacă de Lyon și îmi mai spun că vor să pedaleze la anul pe malul Dunării prin România. O iau înainte și începe o porțiune de pistă ce are o mulțime de porți de lemn puse în zig zag, iar între 2 porți de alea era o bară de metal cu balamale ce nu se putea deschide de tot că era lungă și dădea în porțile de lemn. A fost o adevărată ”distracție” să treci cu bicicleta încărcată prin așa ceva. Trebuia să mă dau jos și să fac câteva manevre înainte-înapoi ca să pot lua ”virajele” căci bicicleta nu o puteam ridica de jos să o întorc. Înafară de asta pista era foarte frumoasă și din loc în loc erau niște observatoare de lemn deasupra Ronului. Fix ăla la care m-am hotărât eu să opresc era plin de oameni și era și ultimul, așa că m-am mulțumit cu o fotografie făcută după ieșirea din pădure.

Se poate vedea Ingineria într-o poză de pe Google Maps

Imediat după Centre d’Observation de la Nature de l’Ile du Beurre

La scurt timp am ajuns în campingul L’ile des pêcheurs care era exact pe traseu, pista de biciclete trecând pe lângă gardul campingului. A fost primul camping în care am pășit vreodată așa că nu știam cu ce să-l compar, dar mi-a plăcut că în zona de cort aveau mese unde puteai sta să mănânci omenește sau să-ți împachetezi lucrurile fără să umbli în 4 labe. În plus aveau un cort mare ce avea câteva mese înăuntru și suficient loc să te muți cu cortul tău acolo dacă era prea frig peste noapte. Cazarea a costat 12.5 euro.
După ce am instalat cortul mi-am luat un Cola și m-am luptat o vreme cu WiFi-ul care n-a mers nici cum.

Va urma.