Franța (septembrie 2018) - ziua 13: Antibes - Nice - Monaco - Menton - Sospel

Ziua XIII – Vineri, 14 Septembrie: Antibes – Nice – Monaco – Monte Carlo – Menton – Castillon – Sospel, 82km cu 1116m dif. de nivel

A plouat și peste noapte așa că încerc să usuc cortul cât mai bine înainte să-l împachetez, iar pe la ora 9:20 pornesc la drum. În scurt timp dau de pista de biciclete și un indicator ce arată 14km până în Nice. Deși pista intersectează multe artere de circulație și avem cedează trecerea peste tot, au fost foarte puține intersecțiile în care am oprit, șoferii dându-ne prioritate. În oraș pista se aglomerează, mulți bicicliști și multe alergătoare.

Înainte de a intra în Nisa

Pista cu palmieri

Admir clădirile din mers

Pista aglomerată. De la alergători și rolleri la biciclete de contratimp.

O scurtă pauză deasupra plajei.

Și traficul aerian e intens

De pe o colină mică se vede frumos tot orașul. Aici este și un semn “I Love #NICE” pe care l-am ocolit fiind că era sufocat de o mulțime de oameni.

I Love #NICE

Înainte de port

Portul din Nisa

Urmează o urcare serioasă cu pantă de până la 12% unde mă depășesc doi alergători, iar tipa se împiedică alergând și pică în nas. Privind în spate se vede foarte frumos orașul și marea, dar nu mai opresc căci am mult de pedalat și de urcat astăzi. Când ajung în vârful cățărării mă întâmpină alergătorul cu un thumbs up.

De aici încolo drumul tot urcă și coboară oferind priveliști impresionante asupra mării și a localităților de la poalele dealurilor stâncoase.

Peisajul e tot mai frumos

Belvedere Princess Grace Memorial

Alte ambarcațiuni ieșite la bronzat

Saint-Laurent, localitatea nu designerul

Chiar înainte de intrarea în Monaco opresc la o brutărie unde găsesc pentru prima dată pâine care să-mi placă și tot de aici îmi iau și un ecler foarte bun. N-am nici un plan de vizitat, mai mult rătăcesc pe străzi. GPS-ul zice dreapta, așa că dreapta să fie, chiar dacă era un tunel prin care clar n-aveam voie. Deși era destul de lung, până am ieșit afară din tunel a stat un Ferrari răbdător în spatele meu, fiind una din foarte puținele super-mașini pe care le-am văzut pe toată Coasta de Azur. În schimb, câtă vreme am colindat prin porturile Cap d’Ail și Fontvieille am văzut mai multe elicoptere decât am văzut vreodată la TV.

Port de Cap d’Ail

Același port

Port de Fontvieille

Muzeul oceanografic

Rătăcind pe străzi

Mă gândesc să mă îndrept spre ieșirea către Menton că am pierdut destulă vreme, dar rătăcirea continuă. GPS-ul e pierdut complet, mă arată când pe o stradă când pe alta. L-am pus și pe Gogu Hărți la înaintare, dar nici el n-a fost mai breaz, așa că am sfârșit urcând în Monaco City.

Pe la jumătatea urcării opresc și sprijin bicicleta de parapet ca să fac câteva cadre cu portul Hercule. Când ajung în vârful urcării mă oprește brusc un polițist de care aproape trecusem. Câtă vreme verifică datele din buletin prin stație începe cu întrebările: ce caut acolo, dacă sunt turist, de unde vin, unde mă duc, unde stau, cât călătoresc, ce meserie am, etc. Apoi se uită bagaje și mă întreabă ce am în ele moment în care m-am panicat puțin că mă pune să-i arăt bagajele, nu de alta dar mai aveam mult de pedalat și era destul de târziu. Dacă pierdeam vremea cu asta sigur nu mai ajungeam în Sospel, dar s-a mulțumit cu o descriere verbală a conținutului. Îmi spune că n-am voie pe acolo și să mă întorc înapoi în Franța. N-am întrebat de ce n-am voie că nu prea m-a interesat, voiam doar să ies cât mai repede spre Menton.

Port Hercule

Singurul port cu apă adâncă

Am nimerit și prin celebrul tunel de pe circuitul de F1

După încă vreo 45 de minute de rătăcire am răzbit să iau direcția Menton. Pe drumul ăsta șoferii cu numere de MC mi s-au părut cei mai proști. Termin și ultima urcare dinaintea ultimului oraș de pe Riviera Franceză, dar abia din Menton începe cățărarea adevărată.

Din Cape Martin spre Menton

Pe Promenade du Soleil e plin de restaurante pe o parte a drumului, iar pe cealaltă, pe malul mării, sunt terasele. Peste tot chelnerii trec într-una strada, iar șoferii așteaptă răbdători după fiecare, deși nu e nici o trecere de pietoni. Trebuie să recunosc că eu am oprit doar de vreo 2 ori pentru că după vreo 2-3 opriri succesive începeau să mă doară genunchii când urneam din loc cele 40kg ale ansamblului bicicletă+bagaje.

Prin Menton

Puțină culoare nu strică

Musée du Bastion – Jean Cocteau

Mă opresc la o terasă să mă răcoresc și să-mi iau adio de la mare. Între timp sun la un camping din Sospel și doamna îmi spune că pot ajunge oricând, poarta e deschisă non-stop așa că scap de un stres. Pornesc spre Castillon, dar văd indicator cu pista de biciclete spre Castellar și o iau într-acolo. După aproape 1km de urcat văd pe GPS că mă îndepărtez bine de traseu și mă întorc. Uitându-mă acu` pe Google Maps, mi-ar fi plăcut să ajung în Castellar, mai ales că puteam ieși în drumul meu apoi.

Castellar văzut de pe Google Maps. Ar fi fost o rătăcire faină. Sursa: https://goo.gl/maps/fs5Hmrn3iDm

Mă întorc și încep urcarea pe calea cea bună. După ieșirea din oraș încep și serpentinele, iar după câțiva km opresc să alimentez căci mai am 20km cu 800m urcare. Munții sunt impresionanți cu vârfurile acoperite de norii ce au apărut încă din Monaco, lucru care nu mă bucură neaparat. Opresc tot mai des că sunt cam terminat și mă gândesc doar la următoarea localitate de pe drum.

Alpii. I-am așteptat de la începutul turei

Localitatea Castellar cu loc în primele rânduri la soare și vedere spre mare

Mai e destul de muncă la drumul ăsta

Fac dreapta de la drumul principal și intru în Castillon care părea pustiu. După câteva zeci de metri dau de un restaurant foarte frumos pe care am vrut să-l pozez la ieșire, dar stătea o doamnă pe trepte la țigară și n-am vrut să o deranjez. Cer apă și o doamnă mă duce în spate la patron care scoate din camera frigorifică 2 carafe cu apă rece și iau și un Cola.

Castillon France — O localitate liniștită cu multe clădiri de piatră

Imediat după oprirea asta se termină și cățărarea. Din vârf până în Sospel sunt două variante: prin pasul Castillon, care sunt sigur că e frumos sau printr-un tunel de 700m urmat de 6km la vale.

Alegerea e simplă

Cu viteză prin cel mai lung tunel din tură

Pe coborâre am oprit să pornesc Google Maps pe telefon, iar în Sospel opresc doar la o răscruce de drumuri. Deși orașul e foarte frumos, nu-mi mai arde de poze mai ales că până la camping am iar de urcat.

Indicator spre ziua următoare

Trec pe lângă 2-3 campinguri și mă gândesc cum de n-am găsit unul să nu trebuiască să urc atâta. Ies din Sospel și după încă un kilometru de urcare ajung la Camping Domaine Sainte Madeleine. Locul îmi place foarte mult. E plin de copaci, se întinde mult la deal, iar dacă ridicii privirea în sus dai de crestele abrupte ale muntelui.