Franța (septembrie 2018) – ziua 5: pauză în Beaumes-de-Venise

Ziua V – Joi, 6 Septembrie: pauză în Beaumes-de-Venise

Planul pentru azi e scurt: pauză. Mă trezesc pe la 4 dimineața să mă duc la toaletă și apoi bag căștile în urechi ca să adorm la loc. Nu știu cum, dar pe la ora 5 aud că plouă cu toate că aveam muzica pornită și zbor afară din cort mai ceva ca la apel. Hainele întinse pe cort le-a udat binișor, dar cele puse pe bicicletă sub copac au scăpat și le bag înăuntru.

În jur de ora 9 mă duc la manager să mă treacă în evidență. Plătesc 20 euro garanție pentru cheia de la poartă și de la intrarea în ”debaraua” cu frigidere și mașina de spălat. Pe o vreme destul de mohorâtă părăsesc campingul în căutarea unui loc unde pot mânca.

La câteva sute de metri de camping e un magazin de biciclete. Intru să văd dacă găsesc niște curelușe de tensiune cu care să leg rucsacul și dry bag-ul de tija de șa ca să nu mai alunece. N-am noroc aici, dar umblând aiurea pe străzi văd alt magazin unde găsesc ce trebuie.

Îmi plac mult străduțele înguste, în pantă și clădirile cu multă piatră. Totul arată vechi și natural.

Străzi înguste

Multă piatră

O panoramă într-o mică piață

Ajung în ceea ce pare a fi centrul orașului și mă pun la o terasă. Aparent nu servesc mâncare sau nu ne-am înțeles noi, așa că mă mulțumesc cu o cafea. Mă întorc în camping cu gândul să spăl hainele ca să fie timp să se usuce. Fiind că voiam să spăl mai multe rufe, am plătit 3 euro pentru a folosi mașina de spălat. Nu am apucat să scot hainele din mașină că a început ploaia așa că am întins prin cort corzile cu care leg bagajele pe bicicletă și am pus hainele pe ele.

Afară ploua cu celebra găleată, dar nu mă las intimidat. Iau pe mine hardshellul de la Mammut cu gândul să-i fac un test și plec înapoi în oraș să mănânc. Geaca e ce trebuie, dar la picioare fac un duș bun, fiind în pantaloni scurți.

Văd un restaurant ce are afară meniul afișat, inclusiv în engleză, ceea ce mi se pare foarte tare, dar plec la altul că nu îmi trage cu ochiul nimic din meniu. La restaurantul la care am oprit nu vorbește nimeni engleză și nici n-au vreun cuvânt în engleză prin meniu. După ce răsfoiesc pierdut meniul, vine chelnerița și mă lămurește: fish, pork, cow. Pork să fie! Spre deosebire de ziua anterioară, chiar mi-a plăcut ce am nimerit.

Câtă vreme am mâncat a ieșit soarele afară așa că e perfect pentru plimbare. Sătul și fără alte treburi ”administrative” de făcut, încep să mă plimb iar pe străzi și vreau să ajung la ruinele ce se văd sus pe deal. Din păcate priveliștea de sus nu e atât de spectaculoasă pe cât părea, fiind multă vegetație pe lângă ruine.

Sus pe deal în spatele ruinelor

Multă piatră

O priveliște frumoasă asupra orașului

Ziduri de piatră deasupra orașului

Mă întorc în camping și pozez grădina unei proprietăți de vis-a-vis. Îmi place foarte mult coroana a doi arbori mari. Apoi arunc o privire spre Mont Ventoux pe care-l pot admira chiar de la intrarea în camping. Nu numai că pare departe, dar pare și mult de muncă pentru a ajunge pe vârf.

O proprietate frumos aranjată

Îmi place mult arborele cu coroana mare

Pun bicicleta la soare și întind hainele pe ea să se usuce mai repede, apoi mă întind puțin în cort, dar e prea cald.

Pe la 7 seara plec la ghereta de lângă camping să mănânc ceva. Acolo îi găsesc pe cei doi ce m-au deschis să intru în camping, iar după ce comand o pizza doamna mă cheamă să stau cu ei la masă. Până vine mâncarea avem vreme să povestim destule.

Aflu că în Germania oamenii au concediu pe rând, în funcție de regiuni, ei fiind parte din ”lotul” ce au concediu cel mai târziu. Se bucură de lucrul ăsta pentru că evită aglomerația din țările pe care le vizitează și unde toată lumea are concediu în august. Ei își petrec concediul campând câte 4 zile într-un loc, vizitând obiective turistice și făcând drumeții pe jos. Pedalează și ei, dar mai mult pe mountain bike că li se pare periculos pe șosea, mai ales în Franța. Mă umflă râsul și le dau vreo două exemple de trafic periculos.

Vine și pizza care nu e foarte grozavă, dar se pare că are trecere. Multă lume vine cu mașina personală ca să ridice comenzi. Terminăm de mâncat și ne întoarcem în camping. Cum lângă gheretă nu erau tomberoane pentru colectarea selectivă, doamna ia cutiile de pizza și sticlele ca să le arunce în camping fiind că acolo sunt tomberoane pentru fiecare categorie de deșeuri. Ne luăm la revedere căci ei pleacă de dimineață spre Barcelona, iar eu rămân la recepție să butonez telefonul folosind WiFi-ul. Între timp apar niște băieți cu mașina care și-au uitat cheia în camping și mă duc să-i deschid, întorcând favoarea ce mi s-a făcut ieri.

Va urma.