Village Warrior MTB camp (mai 2019) – ziua 2: Sat Șugatag – Mlaștina Iezerul Mare – Baraj Runcu

Ziua II – Sâmbătă, 4 Mai: Breb – Sat Șugatag – Mlaștina Iezerul Mare – Baraj Runcu – Pleșca – Cabana Brăduț (Izvoare) – Baraj Runcu – Mara – Breb, 59.66km cu 1246m dif. de nivel

Am dormit ceva mai bine ca în prima noapte. Pe la 7am îl văd pe Ștefan online și-l invit la cafea. Până curge licoarea din aparat fac vreo 2 poze, iar apoi dispare soarele.

Șopron, skills area și soare

Loc de hămăceală pe care nu l-am testat

Cine se trezește de dimineață servește și o porție de soare

Servim micul dejun și puțin după ora 11 dăm prima pedală. Ieșim din Breb pe un drum ce ne scoate în Hoteni, traversăm DN18 în Hărnicești și mergem paralel cu șoseaua.

Spre Hoteni

Vremea arată bine, iar peisajul e magnific

Paralel cu șoseaua

Drumul de pământ ne scoate la vreo 250m mai sus de începutul cățărării Sat Șugatag 600m climb. Aici facem o regrupare și îmi dau jos încălzitoarele căci urmează muncă serioasă: 7.1km cu pantă medie 8% și maxim 25%. Cățărarea asta am mai făcut-o doar pe cursieră și credeam că pe MTB o să fie mai ușoară, dar a fost doar mai lentă.

Nu începem bine urcarea că panta bate spre 18%. După ce s-au mai domolit gradele pe GPS mi-a pierit cheful și am intrat pe modul de vacanță. În față era Robert cu Vlad, mă depășește Ștefan și apoi Antonio cu ebike-ul. Mă ajunge Suzi, iar apoi îl așteptăm amândoi pe Andrei și mergem mai departe după ce ne regrupăm.

Suzi & Andrei

Pedalăm într-un ritm foarte ok și tot povestind cu Suzi îl lăsăm în urmă pe Andrei așa că mai oprim pentru o regrupare. Ne tot uităm lung prin curbe până apare Iulia cu mașina de asistență și Andrei trece pe lângă noi.
Brusc, subit și dintr-o dată suntem ultimii, fără motiv de leneveală așa că-i dăm mai departe să nu stea oamenii după noi prea mult. După ce trecem de carieră unde panta atinge maximul de 25%, încă 2-3 pedale (x1000) și câteva bucăți de 14-18% și suntem în vârf.

Între timp vremea s-a cam stricat. În vârful cățărării suflă vântul tare și nu e de stat prea multe. Părăsim asfaltul, sau ne păresește el pe noi căci se termină în mijlocul lui nicăieri, și continuăm pe un drum de pământ spre Mlașina Iezerul Mare. Încotro mergem noi sunt norii cei mai negri, iar în Masivul Gutâi unde urmează să ajungem mai târziu, pare că plouă bine de tot.

Mergem înainte, nu ne impresionează norii!

În Masivul Gutâi dușul e dat la maxim

Facem o regrupare pe platou și, ca un localnic adevărat, îl întreb pe Robert unde-i Iezerul Mare căci în zona asta n-am mai fost. Aflu că am trecut de mlaștină fără să o văd. Fac câteva poze și coborâm spre Runcu.

Regrupare

Norii negri sunt cu noi

Valea din imagine urmează a fi inundată la finalizarea Barajului Runcu

La ieșirea în drumul de Runcu, Robert ne face o demonstrație de îndemânare.

După o scurtă urcare ajungem la Pleșca. În dreapta drumului avem Câmpul Tătaru, Vf. Țiganu și altele, oferind un peisaj superb. În stânga drumului sunt câteva construcții părăsite ce deserveau muncitorii Barajului Runcu: început în 1985, a înghițit 850 milioane euro, va avea peste 90m înălțime și va stăvili 26 milioane mc de apă într-un lac întins pe 91 hectare. Asta peste încă vreo 20 de ani la cum merg lucrările terminate în proporție de 85%.

După o coborâre scurtă începem urcarea spre stațiunea Izvoare. Mi se termină apa din bidon și abia aștept izvorul de la cabana Brăduț. Nu apucăm să ajungem la izvor că ajunge apa la noi. Cu vreo 400m înainte de cabană începe ploaia. Cerem voie să ne adăpostim în foișor, dar tanti ne trimite în sala de mese care-i încălzită și ne servește cu ceai. Ba ne mai aduce și oala ei de ciorbă, că pentru turiști n-avea mâncare gătită.

Am stat la cabană aproape 2 ore timp în care a intrat complet la apă cheful de pedalat. Avem timp să ne gândim și la Cristi cu grupa lui care au mers undeva în zona din care a venit ploaia. Într-un final iese soarele și încet se oprește ploaia. Decidem să alegem cea mai rapidă, ușoară și senină variantă: coborâm înapoi la Runcu prin șantierul barajului și ieșim la drumul național în Mara. Traseul inițial ar fi trebuit să ne ducă din stațiunea Izvoare în Pasul Gutâi și apoi la Creasta Cocoșului, unde am fost și ieri, de unde să coborâm spre Breb.

Analizarea vremii

Umplem bidoanele

Varză cu nisip ne-am făcut

Am scăpat de belți

Pedalând pe drumul național visez să ajung cât mai repede la cazare, iar apoi îmi aduc aminte că prin Hoteni avem o urcare bună de muncit.

Masivul Gutâi și vremea neprielnică

Ajunși la cazare sper să fac duș cât mai repede, mai ales că mă doare puțin gâtul de la frigul adunat în șopron serile trecute. N-am noroc căci e ocupat la baie așa că mă duc să spăl bicicleta.

În seara asta avem grill party și ne adunăm încet pe lângă vatra focului, iar până e gata mâncarea la grătar ne delectăm cu niște slănină topită în foc. La asta m-am gândit din prima seară de când am ajuns și s-a făcut foc în vatră!

Credit: The North Quest

Lucrurile simple dau gust vieții :))

Ne auto-servim cu bunătățile făcute pe grătar, iar după ce luăm cina la măsuțele din curte, revenim în formația de mai sus. Suzi face un foc atât de bun că nu doar că renunț la geacă, dar îmi trece și durerea de gât. După ce a pus pe foc vreo 3 hectare de pădure, îi cedează postul de fochist lui Vlad. Dăm stingerea după miezul nopții.
Va urma.