Ziua I – Vineri,  3 Mai: Breb – Pasul Neteda – Cavnic – Valea Șuiorului – Poiana Boului – Drumul Măriuții – Breb, 40.83km cu 1219m dif. de nivel

Nici n-am adormit bine că mă trezesc, puțin după ora 5. Butonez telefonul și pe la ora 7 ies afară să caut cafea. La ieșirea din căsuță, în loc de înviorare, trag un cap în grindă și de aici încolo 3 zile am umblat îndoit în două. În scurt timp apare și Ștefan cu aceeași misiune, iar Andrada, care se ocupă de pensiune împreună cu Penny, pune de cafea și savurăm licoarea magică pe băncuță la soare.

Servim micul dejun și la ora 10:00 avem întâlnire în poligonul de skills.

Într-un final se adună toată lumea și Robert ne prezintă puțină teorie de bază. Aici ar trebuit să înșir câteva chestii, dar îmi vine în minte doar presiunea în cauciucuri. Trecem la practică, asta mă omoară.

Începem cu poziția de bază pe coborâre, apoi niște viraje, ridicat roata față, un drop mic și unul mai mare, bunny hop și alte cele.

N-am prea gustat sesiunea de tehnică așa că după 3-4 exerciții, epuizat psihic și cu un gol în stomac, am dispărut la magazinul sătesc.

În sfârșit, pe la ora 13 pornim în tură, deodată cu vântul care începe să sufle binișor și aduce un nor deasupra noastră. Din Breb urcăm spre drumul județean 109F și admirăm masivul Gutâi.

După câteva suișuri și coborâșuri scurte începem munca la cei aproape 10km cu 5% (mincinoși) pantă medie ai Pasului Neteda. M-am chinuit un pic, la un momentdat am rămas în urmă față de Robert, Ștefan și Vlad, dar a trecut repede. Adică mai repede decât de obicei când la urcarea în Pasul Neteda am deja vreo 80km în picioare.

Pe coborâre în prima curbă ac de păr, vântul puternic aproape mă scoate pe contra-sens, iar dacă nu venea mașină din față, nu vă povesteam. Nu știu cine a avut emoții mai mari: eu, Ștefan care era în spate sau șoferul.

Mai facem o regrupare la intrarea pe forestierul ce ne va duce în Poiana Boului pe Valea Șuiorului. A fost cam mult asfalt, dar având în vedere săptămâna de ploaie care a trecut și faptul că suntem la sesiunea Apprentice, a fost bine.

Începem lucru la cei 4.6km cu 8.3% pantă medie cu puțină apă în bidoane. Robert zice că n-a curs izvorul de pe Cavnic, eu nici nu l-am văzut. Pe urcare nimic interesant, puțin noroi din cauza pădurii ce se plimbă la vale. Să treacă vremea, Robert îmi face o analiză a poziției pe bicicletă cu rezultate mai bune decât la bikefitul făcut la Bicishop, apoi rămân în urmă și umplu bidonul cu apa ce se scurge pe versantul din dreapta drumului.

În sfârșit ajungem la chestiile interesante. Ieșim de pe forestier în Poiana Boului, apoi ne întâlnim cu Vf. Secătura și după câteva pedale vedem și Creasta Cocoșului.

În fața Crestei avem de ales: facem stânga pe o coborâre faină, dar care ne scoate în Mara la asfalt și de acolo mai avem ceva de pedalat până în Breb, sau varianta quick & dirty, să continuăm pe Drumul Măriuții pe după Creasta Cocoșului și să coborâm direct în Breb. Având în vedere că vremea se strică tot mai tare, alegem a doua variantă.

Pe coborâre îi fur lui Suzi job-ul de închizător al coloanei.

Intrăm în Breb și în loc să coborâm pe uliță ca toți oamenii, Robert ne duce pe niște cărări ce taie mai multe grădini și livezi. Partea asta mi-a plăcut cel mai mult azi. Dacă nu trebuia descălecat la câteva șanțuri, era absolut perfectă.

Ajungem la Village Hotel, spăl bicicleta, fac un duș și apoi, ca un workaholic ce nu sunt, scot laptopul și muncesc jumătate de oră. Am promis clientului că-i trimit ceva cât de repede, iar când plecasem de acasă nu terminase de rulat programele lăsate în priză. În rest, clientul nostru, stăpânul nostru e bullshit.

După ce savurăm cina, Robert ne ține o prezentare despre nutriție și antrenament. Un rezumat foarte pe scurt, weekendul nostru e exemplu de așa NU. Apoi ne lungim cu poveștile până pe la ora 12:00, când ne alungă mai tare frigul decât oboseala.

Va urma.


Leave a Reply