Baia Mare – Saalbach

Visez de vreo 2 ani la camp-ul din Austria organizat de prietenii de la The North Quest. Anul trecut nu mi-a ieșit căci îmi făcusem planuri cu Franța, dar anul ăsta a sosit momentul și iată-mă, la ora 7:30, cu un troler plin de echipament pentru orice vreme și bicicleta curată bec sosind la punctul de îmbarcare. În același timp ajunge și Vlad cu care m-am mai întâlnit la Village Warrior și la Purple Lines. Apare un Robert somnoros și începe să pună bicicletele pe mașină, iar între timp se strâng și restul oamenilor: Iulia, Suzi, George, Cosmin, Ștefan aka Ucenicu`, Diana, Laura, Octavian, Ionuț, Adrian. Pe primi 5 îi cunosc, cu restul am vreme să mă împrietenesc până ajungem în Austria, majoritatea călătorind cu același van.

Pe drum povestim, dormim, schimbăm locurile între noi, povestim iar. Ne auzim mai greu cei din față cu cei din spate, dar ne descurcăm. Râdem de Cosmin că ratează câteva ieșiri de pe autostradă într-un timp scurt. Măcar n-a întors să o ia pe contra-sens cum se practică pe Autostrada Soarelui. Intrăm și prin Budapesta să luăm 2 ebike-uri, ocazie cu care văd și eu pentru prima dată zona turistică a orașului.

Plouă destul de mult pe drum, ceea ce mă îngrijorează, mai ales că în apropiere de Saalbach ploaia era în toi, iar prognoza meteo nu arăta tocmai bine. Cu toate astea, admirăm peisajul oferit de verdele crud al austriecilor și vârfurile stâncoase ale munților, gândindu-ne ce frumuseți ne așteaptă în zilele care vor urma.

Într-un târziu, dar totuși pe lumină, ajungem în Saalbach. Pensiunea e cocoțată pe deal, lucru care ne oferă o cățărare scurtă și abruptă la fiecare final de zi, dar și o priveliște frumoasă asupra văii.

Cosmin ne împarte camerele, urmând ca pentru săptămâna aceasta să fiu ”domnu` coleg” cu George. Toate zilele astea ne-am “domnit” adresându-ne unul altuia cu ”domnul Robert Dobai”, ”domnul Paul Rad”, etc. Formula asta lungă de adresare ni se trage de la juniorul Vlad care scria pe blog experiența de la  Village Warrior și povestea despre ”domnul Robert Dobai”. Am râs bine citind de acest domn, dar ceva mai jos am citit de ”domnul Paul Rad” și a sunat cam grav. 😌

Revenind în Saalbach, Cosmin ne prezintă câteva reguli de bun-simț ca să conviețuim bine împreună săptămâna ce urmează, iar după ce ne luăm bagajele din mașină, apare și Robert cu restul trupei. Pe Bogdan l-au luat din Viena, iar Nok cu Antonio și copiii ajung cu mașina proprie.

După ce dăm jos bicicletele de pe mașina lui Robert și le punem la adăpost, ne instalăm în sala de mese pentru prezentarea traseului de mâine. O urcare de aproximativ 9km cu 850m diferență de nivel, coborâre prin bike park pe cele mai ușoare trailuri dintre toate zilele, apoi încă o urcare de 12km cu puțin peste 1000m diferență de nivel.

Fiind emoționat și stresat de întâlnirea cu bike park-ul, îl întreb pe Robert dacă o să fac pushbike pe coborâre. Răspunsul: dacă mâine faci pushbike pe coborâre te trimit acasă!

Câțiva oameni rămânem la povești după ședința tehnică, dar în jur de miezul nopții terminăm cu fotosinteza că ne așteaptă o zi grea.

Va urma.

Leave a Reply